Dosarul prețurilor fixate la utilajele agricole Claas și Amazone. Fermierii nu beneficiau de reduceri de 25%

• Producătorii de combine Amazone și Claas ofereau reduceri între 11% și 25% pentru combine, dar distribuitorii din România fixau prețurile în BDPR (Baza de Date de Prețuri de Referință) pentru ca prețurile să fie identice. Producătorii Claas și Amazone știau de aceste înțelegeri.
• În luna iunie, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a respins recursul companiilor din grupul Claas, ultima acțiune legală care mai nega amenda de 126 de milioane de lei acordată în 2022 de Consiliul Concurenței producătorilor și distribuitorilor de combine.
• Manipularea prețurilor se baza pe faptul că fermierii români beneficiază de fonduri europene prin care își achiziționează combine. Pentru cumpărarea de combine, fermierii apelează la Baza de Date de Prețuri de Referință, unde prețurile erau fixate de cele 9 firme din cartel.

„Fixarea prețurilor s-a stabilit inițial pentru scopul înregistrării acestora în baza de date a BDPR” de care beneficiau fermierii în programele de fonduri europene. Informațiile sunt precizate în Hotărârea Curții de Apel București în contestația deschisă de grupul de firme Claas împotriva amenzilor de aproape 90 de milioane de lei acordate de Consiliul Concurenței în 2022 pentru practici anticoncurențiale și fixarea prețurilor. Alte companii din cartel au fost amendate cu 36 de milioane de lei.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis pe 11 iunie să mențină hotărârea Curții de Apel. A fost ultima cale a companiilor amendate. AGROINVESTIGAȚII.RO a consultat sentința Curții de Apel care a fost menținută de ÎCCJ.

Conform datelor prezentate de Consiliul Concurenței în fața judecătorilor, Claas și Amazone au revândut combine către distribuitorii din România cu reduceri și de 25%, iar aceste firme nu ofereau reducerile mai departe fermierilor. Ba mai mult, s-au înțeles să fixeze și prețuri mai mari, așa cum reiese din Sentinței nr. 989 din 26 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București.

BDPR (Baza de Date de Prețuri de Referință) este un instrument utilizat în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru evaluarea proiectelor cu finanțare europeană. În această bază, sunt înregistrate prețuri de referință pentru utilaje și echipamente agricole, astfel încât autoritățile să poată verifica corectitudinea ofertelor depuse. Fixarea artificială a prețurilor în BDPR de către companii elimină concurența reală și duce la prejudicierea bugetelor europene și naționale.

Cum a acționat cartelul

Înțelegerile anticoncurențiale descrise în decizie, privind coordonarea comportamentelor comerciale în ceea ce privește fixarea prețului de vânzare practicat la comercializarea utilajelor marca Claas și respectiv Amazone, au avut ca obiect restrângerea concurenței pe piața românească, în sensul art. 5 alin. 1 din Legea concurenței și al art. 101 din Tratat.

„Astfel, înțelegerile anticoncurențiale încheiate de părțile implicate au urmărit fixarea prețului de vânzare pentru utilajele marca Claas și respectiv Amazone, în scopul maximizării profiturilor prin securizarea unui anumit nivel de preț, stabilit de comun acord și convenabil tuturor părților implicate”, se precizează în decizia Curții de Apel menținută de ICCJ.

„În absența înțelegerii, furnizorii ar fi putut transmite solicitări de înregistrare în BDPR a elementelor marca Claas/Amazone, fiecare dintre ei la prețul propriu, stabilit individual, iar BDPR ar fi înregistrat respectivele elemente o singură dată, la prețul cel mai mic din ofertele primite”, mai scrie în documentul instanței.

„Pentru a evita reducerea prețurilor de referință din BDPR consecutiv aplicării mecanismului incident, la 26.05.2015 Amazonen propune întreprinderilor Agrocomert, Proinvest, Proagroservice, Serv Claas, Tehnoland și Agrocomert Holding informarea BDPR în sensul unei reduceri suplimentare de preț, care varia între 11% și 25%”, se precizează în decizia consultată de AGROINVESTIGAȚII.RO.

Înțelegerile au început în 2015

În luna august 2015 revine cu precizări și indicații clare, transmise și reclamantei, referitoare la modul în care să se stabilească prețurile de către celelalte întreprinderi care comercializau utilaje Amazone.

”Astfel, s-a reținut, în esență, că în contextul generat de necesitatea înscrierii utilajelor pe care le comercializau în BDPR a Claas, reprezentanții întreprinderilor Agrocomert, Proinvest, Proagroservice, Serv Claas, Tehnoland și Ursa Mare au purtat discuții și au participat la întâlniri cu caracter anticoncurențial cu reprezentanții întreprinderilor CSG și CRCSEE, atunci când discuțiile vizau produsele marca Claas, și cu reprezentanții întreprinderii Amazonen Werken, atunci când discuțiile vizau produsele marca Amazone”, au precizat reprezemtanții Consiliului Concurenței, conform documentelor din instanță.

În cadrul acestor discuții au stabilit în comun prețurile de referință care să fie notificate și înregistrate în BDPR și, indirect, prin raportare la prețurile de referință, nivelul minim al prețurilor de vânzare care să fie utilizate de fiecare dintre ele în relațiile comerciale cu clienții.

Companiile sancționate în 2020 au fost, amenzi menținute de instanțe, Curtea de Apel și Înalta Curte:

1. Claas Global Sales GmbH – 65,6 milioane lei
2. Amazone-Werke H. Dreyer GmbH & Co. KG – 28,7 milioane lei
3. Claas Regional Center South East Europe S.R.L. – 20,5 milioane lei
4. Serv Class S.R.L. – 4,2 milioane lei
5. Agrocomert Holding S.A. – 2,7 milioane lei
6. Proinvest S.R.L. – 2,7 milioane lei
7. Proagroservice S.R.L. – 1,3 milioane lei
8. Ursa Mare Comprod S.R.L. – 850.699 lei
9. Tehnoland S.R.L. – 314.046 lei

Extinderea înțelegerii

Ulterior, înțelegerile anticoncurențiale „s-au extins asupra întregii activități de comercializare desfășurate de întreprinderile implicate în înțelegeri, independent de sursa de finanțare a achiziției, fonduri FEADR sau non-FEADR”, se precizează în decizia instanței.

A existat astfel un efect „în cascadă” asupra întregii piețe de comercializare a mașinilor, utilajelor și echipamentelor agricole, indiferent de sursa de finanțare, deoarece nu exista o demarcație între piața comercializării cu fonduri FEADR, respectiv non-FEADR, din perspectiva prețului practicat.

„În cazul de față, întreprinderile implicate nu numai că au discutat despre anumiți parametri de piață și despre măsurile pe care intenționau să le adopte, dar au și stabilit prețurile tuturor utilajelor agricole pe care le comercializau”, se notează în sentința de la Curtea de Apel.

Fixarea de prețuri

Toate părțile implicate în acțiunea de coordonare a comportamentelor comerciale, în contextul înscrierii produselor marca Claas și respectiv Amazone în baza de date BDPR cu prețuri de referință pentru mașini, utilaje și echipamente specializate agricole, au acționat prin următoarele modalități:

• desemnarea de comun acord a unei singure întreprinderi care să înscrie utilajele unei singure mărci în baza de date cu prețuri de referință, eliminând astfel concurența care ar fi trebuit să se manifeste la momentul înscrierii;
• stabilirea în comun a caracteristicilor tehnice pentru configurarea elementelor ce urmau să fie înscrise în această bază de date;
• stabilirea de comun acord a prețurilor de referință ce urmau să fie înscrise în baza de date pentru fiecare element (peste 400 de repere la marca Claas și peste 200 de repere la marca Amazone);
• fixarea indirectă a nivelului minim al prețurilor de vânzare prin raportare la prețurile de referință înscrise în BDPR;
• stabilirea consecințelor ce urmau să fie suportate de către întreprinderile care nu respectau politica de prețuri agreată.

„În principal, scopul urmărit de aceste întreprinderi este legat de restricționarea politicilor de preț care ar trebui să fie decise în mod independent de către întreprinderi (furnizorii mărcilor Claas și Amazone) și rezultă din discuțiile între întreprinderile implicate în care transpare interesul comercial comun pentru părțile implicate, acela al fixării prețurilor de vânzare, opus interesului consumatorului de a obține prețuri avantajoase rezultate dintr-un proces competitiv real”, notează instanța.

Ce au stabilit inspectorii Consiliului Concurenței

„Discuțiile între participanți ar fi vizat, pe de o parte, înscrierea mărcilor Claas, respectiv Amazone, în BDPR și, pe de altă parte, stabilirea prețurilor practicate la vânzarea acestora în cazul proiectelor cofinanțate prin fonduri europene, precum și nivelul minim al prețurilor de vânzare care să fie utilizate în relațiile comerciale cu clienții, indiferent de sursa de finanțare”, se precizează în documentele Consiliului Concurenței trimise către instanță.

Decizia Consiliului Concurenței constata că distribuitori ai mărcilor Claas, respectiv Amazone, ar fi participat la înțelegeri privind fixarea prețului de vânzare pentru aceste mărci, cu încălcarea art. 5 alin. 1 din Legea concurenței nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) TFUE.

Conform Consiliului Concurenței, înțelegerile ar fi vizat:

• desemnarea unei singure întreprinderi care să înscrie utilajele în Baza de Date a Prețurilor de Referință (BDPR), eliminând concurența la momentul înscrierii;
• stabilirea caracteristicilor tehnice pentru elementele care urmau să fie înscrise în BDPR;
• stabilirea prețurilor de referință ce urmau să fie înscrise în BDPR pentru fiecare element;
• fixarea indirectă a prețurilor minime de vânzare prin raportare la prețurile BDPR;
• stabilirea consecințelor pentru întreprinderile care nu respectau politica de prețuri agreată.

Cum s-au apărat firmele din cartel

Claas Regional Center Europe și Claas Global Sales au contestat decizia de sancționare din 2022, dar atât prima instanță (Curtea de Apel București), cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

În cazurile Amazonen, Serv Class, Proinvest, instanța a dat câștig de cauză, definitiv, autorității de concurență. Companiile Agrocomert și Ursa Mare Comprod au recunoscut participarea la practica anticoncurențială și au beneficiat de reduceri ale amenzilor și, ca urmare, nu au contestat sancțiunea.

Companiile din grupul Claas au susținut că nu a fost o înțelegere, un cartel, pentru că au acționat ca intermediari, ca agenție, fapt care ar însemna că reducerile neaplicate fermierilor erau un fel de comision de vânzare.

„Cu toate acestea, există numeroase exemple de relații hibride, în alte piețe, care funcționează în conformitate cu cerințele legislației de concurență, în beneficiul consumatorilor. În domeniul farmaceutic, distribuitorii activează atât ca revânzători, cât și uneori ca agenți care operează canale de urgență. Separarea activităților poate fi realizată facil la nivel operațional. În astfel de cazuri nu se poate prezuma din start că, prin faptul că un agent activează și ca distribuitor, activitatea sa de agenție este compromisă, deși toate cerințele legale sunt respectate”, au susținut avocații grupului Claas în fața instanțelor, conform documentelor consultate de AGROINVESTIGAȚII.RO.

Cu toate acestea, Consiliul Concurenței a considerat că firmele nu erau intermediari, ci distribuitori care asigurau peste 80% din vânzările Claas și 100% pentru Amazone. Această concluzie a fost considerată corectă de instanță.

Două firme și-au recunoscut faptele

Totodată, Curtea observă și recunoașterile făcute de societățile comerciale Agrocomert și Ursa Mare, participante la acțiunile anticoncurențiale referitoare la fixarea tarifelor, cu privire la implicarea lor în înțelegerea anticoncurențială, dar și cu privire la modul în care cele 8 societăți comerciale au stabilit să acționeze.

Se arată în recunoașterea expresă că societățile și-au coordonat politicile comerciale cu privire la:

• desemnarea de comun acord a unei singure întreprinderi care să înscrie utilajele unei anumite mărci în baza de date cu prețuri de referință, eliminând astfel concurența care ar fi trebuit să se manifeste la momentul înscrierii;
• stabilirea în comun a caracteristicilor tehnice pentru configurarea elementelor ce urmau să fie înscrise în această bază de date;
• stabilirea de comun acord a prețurilor de referință ce urmau să fie înscrise în baza de date pentru fiecare element în parte;
• fixarea indirectă a nivelului minim al prețurilor de vânzare prin raportare la prețurile de referință înscrise în BDPR;
• stabilirea consecințelor ce urmau să fie suportate de către întreprinderile care nu respectau politica de prețuri agreată.